Sponsorizarea
este forma prin care o persoana fizica sau juridica ofera o anumita
suma de bani sau produse unei entitati nonprofit si care se bucura de
deduceri fiscale.
In
prezent, operatiunile de sponsorizare si mecenat sunt reglementate prin
Legea privind sponsorizarea nr. 32/1994, cu modificarile si
completarile ulterioare, iar tratamentul fiscal al acestora sub aspectul
deductibilitatii si taxei pe valoarea adaugata, pentru operatiunile
constând in acordarea de bunuri, executarea de lucrari sau prestarea de
servicii, este reglementat de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
cu modificarile si completarile ulterioare.
Codul Fiscal a introdus din 2004 o facilitate la impozitare, de care inca foarte putine societati comerciale fac uz, si anume redirectionarea a 20% din impozitul pe profit datorat statului catre un ONG.
Potrivit art. 21, alin. 4, pct. p) din Codul Fiscal,
contribuabilii care efectueaza sponsorizari si/sau acte de mecenat scad
din impozitul pe profit datorat sumele aferente. Legislatia impune doua
conditii in acest sens – suma nu poate depasi 0,3% din cifra de afaceri
a firmei si trebuie sa se incadreze in limita de 20% din impozitul pe
profit ce revine statului.
Codul
Fiscal reglementeaza, printre altele, situatia in care aceste sume nu
sunt scazute din impozitul pe profit. In acest caz, sumele urmeaza a se
reporta in urmatorii 7 ani consecutivi. Recuperarea sumelor se
efectueaza in ordinea inregistrarii acestora, in aceleasi conditii, la
fiecare termen de plata a impozitului pe profit.
Procedura de redirectionare a celor 20%
Procedura
in sine este una extreme de facila, presupunand eforturi minime din
partea societatii comerciale. Astfel, in urma alegerii unei organizatii
sau cauze a carei sprijin se urmareste, se va intocmi un contract de
sponsorizare. De mentionat este faptul ca societatea va trebui sa
realizeze, la momentul redactarii contractului, o estimare a valorii
cotei de 20%. Contractul astfel finalizat va fi apoi trimis ONG-ului in
cauza, care il va semna si stampila, cu obligatia de a returna companiei
exemplarul primit. Contractul astfel incheiat constituie dovada actului
de mecenat, iar in baza acestuia se va realiza redirectionarea.
Operatiunile
de sponsorizare prin acordarea de numerar sau virament bancar se vor
reflecta in contabilitate. Acestea vor fi evidentiate separat. Din
profitul calculat, se va stabili valoarea impozitului de 16%. Din acest
impozit se va scadea suma atribuita ONG-ului, reprezentand cota de 20%.
Legislatia
in domeniul fiscal permite, astfel, contribuabilului sa intervina in
gestionarea si directionarea sumelor ce sunt datorate in mod legal
statului. Persoana juridica are dreptul de a alege destinatarul sumelor
in cauza, iar aceasta implicare de ordin subiectiv faciliteaza
dezvoltarea unor parteneriate intre sectorul neguvernamental si cel
privat.
Pana
in prezent s-a pus accentual pe implicarea personalor fizice, prin
alocarea de catre acestea a celor 2% din impozitul pe venit. Lipsa
cunoasterii reglamentarilor in domeniul fiscal si a promovarii
facilitatii de 20% a facut ca acest mecanism sa devin obscur, fiind
rareori folosit de catre societati. Acest instrument ar putea inlesni
finantarea sectorului non-guvernamental, dezvoltarea de proiecte si
parteneriate. Prin prisma efectelor benefice ce ar putea aparea ca
urmare a alocarii unor sume importante actorilor implicati in proiecte
sociale, este necesara demararea unui campanii de informare, care sa
aduca la cunostinta persanelor juridice efectele pozitive ale
mecanismului si posibilitatile de sprijinire a sectorului non-profit.
Filantropia si mediul de afaceri European – concretizarea unei traditii
Majoritatea
tarilor europene impartasesc o viziune comuna asupra importantei
sprijinirii sectorului non-profit. In mare parte, reglementarile in
domeniul fiscal la nivel european abunda in acordarea de
facilitati/beneficii atat persoanelor fizice, cat si celor juridice care
aloca o parte din venit/profit unui ONG la alegere.
Ceea
ce distinge legislatia in vigoare in tarile europene raportat la
reglementarea regasita in Codul Fiscal din Romania este accentul pus pe
ideea de beneficiu public. Se realizeaza o responsabilizare a
contribuabilului, care, in masura in care vrea sa sprijine sectorul
neguvernamental, are obligatia de a alege o cauza care implica un
beneficiu public (precum in Ungaria si Letonia). In alte tari se prefera
diferentierea cotei de deducere raportat la domeniul a carui
sponsorizare se urmareste. Astfel, in Polonia, pentru donatiile care au
ca scop principal promovarea cercetarii, limita de deducere de 10% din
taxa pe impozit este majorata la 15%. Obligatia corelativa acestui drept
consta in transmiterea de catre organizatia beneficiara catre
institutiile administratiei publice competente a unei liste cuprinzand
numele companiilor sau institutiilor donatoare ce au efectuat donatii in
bani, in cuantum de peste 3,500 euro sau donatii in produse, in cuantum
de peste 8.700 euro.
Beneficiile
de ordin fiscal difera in UE. Acestea iau forma unor cheltuieli
deductibile (donatiile pot fi deduse intre 30%-200%). Un sistem
recunoscut, aplicat si in tara noastra, este acela al deducerii din
impozitul pe profit (cotele variaza, ajungand de la 2% la 40%). Lituania
si Ungaria se numara printre cele mai generoase tari din acest punct de
vedere, cu o reglementare ce prezinta facilitati importante pentru
contribuabilul persoana juridica. In Letonia, deducerea se poate realiza
pana la dublul valorii donatiei,
in limita a 40% din impozitul pe profit, insa beneficiarii pot fi numai
organizatiile ce au statul de utilitate publica si cele inregistrate ca
furnizori de servicii sociale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu